Istoric

Începând cu anul 1930, la Neculele a venit învăţător, fiul satului Nicolae D. Noapteş, născut la 16 aprilie 1907, în Jitia, absolvent al Şcolii Normale din Râmnicu Sărat, promoţia 1927. El a deţinut şi funcţia de director al şcolii, cu scurte întreruperi, până când s-a pensionat. Bătrânii satului îşi amintesc, că a fost un învăţător care se distingea printr-un comportament ce impunea respect, fiind totodată pasionat de meseria pe care o practica. Nici-un elev nu îndrăznea să vină la şcoală cu lecţia neânvăţată sau cu tema nescrisă, pentru că ar fi fost aspru pedepsit. “Domnul învăţător venea la şcoală călare pe un cal sur, iar noi copii cum îl zăream în depărtare, în punctul numit astăzi <la Brutărie>, intram în clasă, ne aşezam în bănci şi < nu se auzea nici musca>, până intra el”, îşi aminteşte pensionarul Stoian Gh. Simion, fost gestionar la cooperativa din Vintileasca, octogenar. Constatăm că la baza învăţământului românesc a stat dintodeauna principiul exigenţei. Şcoala se afla peste drum de biserică, unde se află şi în prezent, avea în această perioadă două săli de clasă şi o cancelarie. Iernile erau aspre , cu zăpezi mari şi vifor puternic, fapt ce ducea deseori la întreruperea cursurilor. Copii veneau peste dealuri, îmbrăcaţi în haine de stofă ţesută în casă, încălţaţi cu opinci, dar şi cu ghetuţe sau pantofi, purtând în spate o traistă sau ghiozdan din care nu lipseau tăbliţa, condeiul , penarul numit plumbieră, caietele, cărţile, călimara cu cerneală, etc. Tăbliţa din ardezie, de culoare neagră-cenuşie şi condeiul, din acela-şi material, se foloseau în clasa a I-a la însuşirea scrisului şi cititului, iar din clasa a II-a se trecea la scrisul cu cerneală, folosindu-se tocul din lemn cu peniţă, care se înmuia permanent în călimara cu cerneală. Anul şcolar începea în septembrie şi se sfârşea în iunie. În prima zi a anului şcolar se făcea o slujbă religioasă, de către preotul satului, în prezenţa elevilor şi a părinţilor acestora. Cursurile se desfăşurau cu o parte din clase dimineaţa şi cu cealaltă parte după-amiaza. Nu se ţineau cursuri joia după-amiază, în zilele de sărbătoare, când elevii trebuiau să meargă la biserică împreună cu învăţătorul şi în alte ocazii când situaţia o impunea. De exemplu, înaintea sărbătorii Paştelui, elevii erau duşi la biserică pentru a se mărturisi şi apoi erau împărtăşiţi de către preot, ceia ce ne arată o mare grijă pentu „curăţenia spirituală” a copiilor. În ce priveşte „curăţenia trupească” , elevii erau controlaţi periodic de către învăţători, dar şi cu ocazia inspecţiilor făcute de medicul de la dispensarul din Jitia, deoarece în Neculele nu era dispensar. Costumul naţional era folosit de toţi elevii cu ocazia serbărilor şcolare, ce se organizau la sfârşit de an şcolar, de ziua eroilor, de ziua naţională la 10 mai şi cu alte ocazii importante. Programul lor consta dinr-un discurs ţinut de către director, despre importanţa evenimentului, imnul regal, recitări, coruri şi dansuri populare naţionale, de faţă fiind prezenţi reprezentanţi ai autorităţilor locale, preotul satului, precum şi părinţii elevilor.

Învăţătorul Nicolaie D. Noapteş a funcţionat la început singur, dar din anul şcolar 1933/1934, mai precis din luna februarie 1934, vine şi al doilea învăţător în persoana lui Ştefan Tocmeală, care a rămas la post şi în anul şcolar următor, mai ales că din 1934 clasele s-au aglomerat, prin introducerea obligativităţii învăţământului de 7 ani. Noii învăţători se schimbau în ficare an, iar pentru perioada din an când nu se prezenta nimeni, Nicolaie D. Noapteş era suplinit de preotul satului. 

La fel ca toate şcolile din România şi Şcoala Vintileasca trece prin lunga şi dificila perioadă de reformare a sistemului de învăţământ, iniţiată în anul 1998 de Ministrul Andrei Marga. Cadrele didactice de la această şcoală, au fost întotdeauna receptive la toate propunerile de schimbare în bine a şcolii româneşti, discutând şi venind ei însă-şi cu propuneri în cadrul şedinţelor Consiliului Profesoral, la proiectele de lege iniţiate de diferiţi miniştri ai educaţiei naţionale.
În anul 2005, domnul profesor Noapteş Pompiliu s-a pensionat, astfel că funcţia de director al Şcolii cu clasele I-VIII, i-a revenit prin concurs, doamnei Georgescu – Apostu Stana, profesor gradul I, specialitatea limba română. Din anul 2006, şcoala îşi schimbă titulatura în Şcoala de Arte şi Meserii, Vintileasca În acela-şi an, şcoala a intrat într-un proces de reabilitare datorită unui proiect realizat de Primăria Vintileasca. După finalizarea proiectului a rezultat o şcoală modernă, cu 8 săli de clasă dispuse în două corpuri, construite anterior, o bibliotecă având 3540 volume, o sală de sport dotată corespunzător, un laborator de informatică conectat la internet prin proiectul Economia Bazată pe Cunoaştere (EBC), proiect întocmit de Primăria Vintileasca câştigat în 2007 şi finanţat de Banca Mondială. Laboratorul este dotat cu 20 de calculatoare noi, server, imprimantă scanner, videoproiector, copiator, cameră WEB, căşti şi mobilier corespunzător. În 2009 şcoala a fost dotată cu staţie radio cu amplificator, având boxe interioare şi exterioare. Ambele corpuri dispun de centrale pe lemne ce le asigură încălzirea proprie, grupuri sanitare interioare, duşuri, tâmplărie termopan şi izolare termică. Şcoala dispune de o grădină cu livadă şi fâneaţă în suprafaţă de 16000 mp, în care lucrează elevii şi profesorii, un teren de sport neamenajat corespunzător cu suprafaţa de 2000 mp. Prin subproiectul E – vacanţa din cadrul proiectului EBC, s-a reuşit înfiinţarea în cadrul şcolii a unui muzeu etnografic, cu participarea profesorilor, a elevilor, părinţilor şi a reprezentantului Punctului de Acces Public la Informare din comună. Şcoala a fost dotată cu mobilier nou, corespunzător standardelor, în sălile de clasă, bibliotecă şi cancelarie.
În ultimii ani Şcoala Vintileasca a devenit cunoscută ca o instituţie şcolară fruntaşă, datorită interesului deosebit al familiei pentru şcoală, a unui colectiv didactic cu dragoste de meserie, cu pregătire ştiinţifică şi metodică bună şi foarte bună.